Parodie: o intamplare cu camasi

Parodie: o întâmplare cu cămăși

Soarele s-a trezit! au strigat, în cor, norii, iar vestea și bucuria a fost răspândită în cele patru zări de către păsărele!

Leneș, mare și rotund, a început să-și întindă razele una câte una precum un arici somnoros, acele!

– Mai e încă timp! și-a spus el și a preferat să mai zăbovească printre nori desenând culori pe cer!

Dar ceva i-a atras atenția…

Și-a extins razele atât de puternic, încât norii și norișorii s-au dat, timid, de-o parte și de alta a zării!

*

O tânără îi privește măreția în timp ce își savurează aroma și gustul cafelei cu lapte din primele ore ale zilei.

Privind-o, zeul luminii, s-a hotărât să-i urmărească parcursul. Măcar pentru câteva ore, s-a gândit el.

– La ce lecție voi mai asista în aceste ore? și-a șoptit el.

**

După un timp, micul moment de plăcere și trezire la viață al fetei, s-a încheiat! 

Fata s-a îndreptat, hotărâtă, spre un dulap uriaș ce se lăfăia pe un întreg perete din camera de noapte.

Ușile au început să se deschidă rând pe rând și umerașe de toate mărimile și culorile au fost scoase și întinse pe pat.

– Ne-a venit rândul în sfârșit, azi vom fi călcate! a auzit Soarele, glasul cămășilor albe.

– Cât a trecut oare de când ne-a spălat? a întrebat o frumoasă cămașă de la Cammicisima.

– Să fie vreo 2/3 luni, a răspuns alta, confecționată dintr-un material subțirel, dar delicat și moale la atingere.

– Am auzit că are un nou fier de călcat, mai bun, mai performant! s-a băgat în seamă și o a treia cămașă.

– Și crezi că va fi diferit față de ce a fost în trecut? întrebă cea de-a doua pe un ton suspicios.

– Eu sunt sigură că va fi altfel, ne va fi mai bine și vom sta frumos întinse pe umerașe în sfârșit! a răspuns prima, cu foarte multă încredere.

Fata a stat și le-a privit câteva zeci de secunde. A oftat și a plecat în bucătărie pentru a mai fuma o țigară înainte de a se apuca de „Operațiunea călcat!”

– Mai bine aș face puțină ordine, și-a spus ea, dar totuși… e nevoie să le calc!

– Uffaa, hai să mă apuc de treabă! 

Alte minute pierdute cu pregătirea terenului: masa de călcat, apa, fierul…

Într-un final cămășile au fost aduse și azvârlite pe canapea.

– O Dumnezeu al hainelor, nu ne văd bine! exclamă cea de-a patra cămașă.

– Taci tu Ovs! Tu mereu ești pesimistă, dar ești cel mai ușor de călcat! În 20 de minute nici nu are de ce să mai zăbovească cu fierul de călcat, pe trupul tău! o apostrofă o cămașă mai bătrână dar care își purta cu mândrie, încă, albul imaculat.

Aburii au început să se împrăștie în camera de zi!

Soarele, după toată această discuție, era curios ce va ieși până la urmă și care dintre cămăși a avut dreptate.

Tânăra a luat una dintre ele și a început să învârtă fierul încis peste ea.

– Auuu, arș, mă doare, mă frige, te rog, mai cu milă!! O să-mi strici frumusețe de material! se ruga aceasta, disperată.

Celelalte surate o priveau îngrozite și oripilate.

– Nu s-a schimbat nimic! rosti cămașa pesimistă. Dimpotrivă, pare a fi mai rău.

Jumătate de oră trecută și prima aleasă se află încă pe masa torturii. Enervată și transpirată, fata a scos fierul de călcat din priză și a părăsit camera.

– Eu sper să ne lase! Nu mai am nici un chef să fiu călcată. Mai bine în dulap și când o avea chef să ne ducă la curățătorie să ne facă acolo ce trebuie! a mărturisit una dintre ele.

– După cum o văd de hotărâtă, azi… nu prea cred că va renunța până nu ne va masacra pe câteva dintre noi! a răspuns, oftând cea mai în vârstă.

***

Două ore de liniște. Cămășile au ajuns să creadă că au scăpat… dar… o nuuu, nu din nou!!! exclamară ele.

Tartorița lor s-a întors. Altă cămașă luată dintre ele.

– Ajutorrr! Ajutoooorr! a strigat ea, dar în van.

Celelalte se uitau neputincioase. Fiecare a înțeles că-i va veni rândul.

– Auuu, lasă dunga aia, femeie nepricepută! țipa cămașa întinsă pe masă.

– Doamne dacă nu m-ar arde, măcar…- Uitați-vă și voi! se adresă ea, surorilor ei.

– Îndreaptă o dungă pentru ca la câteva secunde să facă alta! Vi se pare normal?! Acesta este un adevărat supliciu!!! a urlat ea, cu toată puterea.

Dar liniștea camerei a rămas la fel ca și înainte. Se aude doar apa ce se plimbă în burta mașinii de călcat și sfârâitul aburului ce este accesat din belșug de către fata cea nepricepută.

****

Astrul zilei nici nu și-a dat seama cât de repede i-a trecut timpul

.A privit ore întregi, fascinat de nepriceperea și încăpățânarea unei fete, în ceea ce oamenii numesc, călcatul hainelor.

În drum spre patul pufos ce îl așteaptă, s-a întâlnit cu Noaptea.

Aceasta, în rochie ușoară din spumă de nori și împodobită cu stele, l-a salutat politicos.

– Dacă se întâmplă să nu ai cine știe ce planuri pentru acest moment, te invit să privești dincolo de acele ferestre… a sfătuit-o Soarele.

– Dar ce este acolo? Vreo poveste frumoasă de dragoste sau…a întrebat, curioasă!

– Este mai degrabă vorba despre nepricepere, încăpățânare și lipsă de entuziasm… a da, am uitat, mai sunt și niște victime colaterale, la fel ca întotdeauna în viața muritorilor, a lămurit-o Zeul luminii.

– Aceștia nu se plictisesc niciodată, nu? a întrebat Noaptea, retoric și zâmbind subtil.

– Să știi! i-a răspuns și astrul ce s-a îndepărtat agale spre culcuș. 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.