Ani de pribegie

Dor de acasă, dor de ai mei

Ani de pribegie

În anii ce-au trecut am pribegit
Prin locuri ce în vis doar le-am visat,
Cu inima și sufletul deschis
Pictând tablouri ce rămân de neuitat.

Dar a venit și ziua în care
Ceva mă strigă și mă cheamă înapoi
O simt în suflet atât de tare
Încât acum mă întorc cu drag la voi.

Lăsând în urma pentru un timp
Marea și soarele din Sud
Revin cu sufletul deschis
La anii mei, copilarind prin gand.

(Compoziție proprie – decembrie 2017)

Dorul – un sentiment ce te învăluie, ce-ți înlănțuie inima, ce sapă în suflet precum apa-și sapă drumul printre munți.

Inima-mi este plină de acest dor încât nici nu mai sunt capabilă să-l explic în cuvinte. Versurile de mai sus și melodia Elenei – Acasă la noi, vor fi cele care vor exprima, descrie, în locul meu, preaplinul acestui sentiment!

Elena – Acasă la noi

Elena – Acasă la noi
Reclame

8 comentarii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.