„Trebuie să mâncăm ca să trăim, nu să trăim ca să mâncăm” – Moliere

Întuneric… cortina groasă totuși lăsa să răzbată până la ea, gălăgia din sală.

Începuturi

Îi era teamă… Cunoștea sentimentul acesta încă din copilărie. O însoțise peste tot, îi era ca un prieten. Se îmbrățișau reciproc în momentele dificile, se încurajau, dar nu mergeau mai departe. Relația lor era bazată totuși pe dominare pentru că Teama a știut dintotdeauna să se facă respectată, să se impună în fața ei, iar ea, ca o copilă supusă i-a dat ascultare de fiecare dată.

Însă, în timp, a avut puterea să o părăsească așa cum a părăsit casa părintească în urmă cu 20 de ani. A simțit mereu că mediul acela i-a făcut rău.

Crescută în umbra unei mame ce se dorea perfectă, fizic și în societate, cu un tată ce își idoliza soția, indiferent cât de mediocră era aceasta, a realizat că trebuie să scape, să fugă departe fără să privească în urmă.

A fost încredințată mereu că nu a fost niciodată vorba de vreun complex oedipian așa cum fusese diagnosticată de către psihologul școlii. Nu era vorba despre asta. Nu a fost niciodată geloasă pe mama ei sau nu-și amintea să-și fi dorit în mod deosebit atenția tatălui… Ea fusese doar un spectator al acestei perioade de viață unde conduita era aceea de a da bine în societate. Divinitatea se reîncarnase sub această formă, iar mama ei cu o abnegație totală, i se închina zilnic.

Fiecare prelegere pleca de la această credință. Dacă copiii familiei X au făcut nu știu ce și au ieșit în evidență în comunitate, era clar, trebuia să facă și ea acel lucru, indiferent că îi plăcea sau nu. Dacă rudele familiei aruncau o remarcă referitoare la un lucru banal, banalitatea era transformată de către mamă într-o adevărată tragedie, însoțită de un plâns isteric, reproșuri la adresa copilului ce nu-i seamăna, imaginea tatălui în genunchi cu paharul cu apă îndulcită la picioarele suferindei… iar acesta era mereu, doar începutul. Scena se finaliza de fiecare dată cu o altă lege fără sens, declamată de către doamna casei, printre lacrimi și suspine, lege ce trebuia respectată ad-literam!

Tot mama era aceea care afirma cu orice prilej sau în orice context că este adepta unui stil de viață sănătos și face tot posibilul să-și crească copilul după acest principiu, dar… realitatea nimeni nu și-o putea imagina.

În fiecare zi, copilul „familiei perfecte”, vedea cum mama se închide în baie timp îndelungat. Nu își putea imagina la vârsta aceea ce se întâmpla dincolo de acea ușă. Singurul lucru pe care îl vedea era rezultatul: mama cu ochii adânciți în orbite, cu buzele uscate, crăpate și aproapre fără voce, ce o ruga să nu intre acolo pentru că spălase pe jos.

Pe cealalaltă parte, tatăl se îndopa pe ascuns, de frică să nu își supere soția, cât despre ea… arunca mereu pachețelul în drum spre școală și prefera ca din banii de buzunar să cumpere orice nu primea acasă…

De ce? Nu știa să-și explice. Poate era modul ei, inconștient, de a nu fi de acord cu ceea ce se întâmpla în familie.

Mai târziu a înțeles, de fapt, afecțiunea de care suferea mama ei; neputința, lașitatea și comoditatea tatălui de a-i veni în ajutor; cât despre ea… la vârsta de 18 ani când și-a părăsit familia, era o adolescentă ce suferea de obezitate, de singurătate, aruncând prietenia cu Teama pe prietenia cu junk food-ul, dulciurile și țigările.

Dimcolo de culise

Cineva a atins-o ușor pe umăr, trezind-o din visare:

– Ești gata? Este rândul tău! o anunță moderatorul.

– Da, da, când trebuie să intru? a întrebat cu glas tremurat, ea.

– În câteva secunde, cum auzi că se vor termina aplauzele.

– Ok! a răspuns netezindu-și cu atenție fusta neagra creion și sacoul.

Aruncă o privire în oglindă și descoperi pentru a nu știu câta oară în ultimii 3 ani o persoană necunoscută… în fiecare nouă zi era nevoită să facă cunoștință cu femeia ce o privea cu încredere și mândrie…

– Aplauze pentru cea care astăzi este un Coach de Succes în nutriție și sport pentru copii și adulți – Sonia Demetrescu!!! 

(Ropot de aplauze)

– Sonia, astăzi, ne va povesti „din culisele vieții ei” și ce a determinat-o să ajungă să practice această meserie. Îmi doresc ca povestea ei să ne inspire pe toți, copii și adulți, pentru un viitor mai sănătos.

– Sub sloganul ”Gândeşte de azi ce vei mânca mâine” (sursa csid.ro), SONIA DEMETRESCU…

A apărut pe scena noua femeie ce purta acum cu demnitate și curaj acest nume.

A privit în sala uriașă și plină. Copiii de toate vârstele o fixau curioși, părinți cu caiete și pixuri în mâini sau cu telefoane fiind pregătiți să înregistreze cuvintele ei…

– Bună seara! a început ea.

– După cum știți deja, mă numesc Sonia Demetrescu și mă aflu aici pentru a vă împărtăși din acea parte a vieții mele ce m-a distrus, psihic și fizic, pentru ca mai apoi să mă determine să renasc precum Pasărea Phoenix din propria-mi cenușă.

– Nu am reușit însă singură, am fost asistată pe tot acest parcurs de către psihologi ce mi-au identificat problemele și mi-au oferit soluții, de către doctori nutriționiști ce m-au învățat să descopăr ce și cum trebuie să mănânc, indicându-mi produse naturale dar și rețete savuroase… și nu în ultimul rând, de antrenori ce au știut să mă încurajeze și motiveze până am ajuns la ceea sunt astăzi.

– Am ales această specialitate, de Coach în nutriție și sport, pentru că îmi doresc ca cei ce sunt copii astăzi, să crească sănătos începând din acest moment. Să nu uitați niciodată că o dietă echilibrată și mișcarea reprezintă fundația unui viitor adult echilibrat.

– Din păcate nu sunt singura care a avut un exemplu greșit în copilărie, nu sunt singura ce provine dintr-o familie cu probleme de diverse naturi… dar sunt printre acei care au spus STOP!, săturați de a se trezi în fiecare zi tot mai neputincioși în a desface o cutie de suc, unde inclusiv îmbrăcatul și încălțatul deveniseră problematice.

– După cum vă puteți imagina, starea mea de sănătatea se deteriora cu fiecare zi… singură, nefericită, cu un job ce nu-mi oferea nici o satisfacție și în care nu prezentam credibilitate, nu aveam prezență, eram doar „tipa aia umflată”, privită ciudat de oameni, judecată ori auzind hohote de râs în spatele meu…

…Am început să caut pe internet. Știam că nu eram destul de puternică pentru început să reușesc singură, așa că am cerut ajutor. Însă lucrul ce m-a influențat foarte mult au fost imaginile celor care sufereau de aceeași boală – obezitatea, mai ales cea în rândul copiilor, cei mai expuși fiind copiii din țările dezvoltate economic.

obezitatea-la-copii
Sursa: Poză de pe site-ul zidezi.ro

Pagini întregi pline de copii obezi a căror părinți nici nu realizează la ce riscuri îi expun. Nu vor să renunțe încă la ideea că a fi gras înseamnă frumos! Greșit dragi părinți, foarte greșit! Copiii voștri vor avea probleme de sănătate  de la o vârstă mult mai fragedă, vor dezvolta dependențe la fel de grave precum fumatul și alcoolul, asta în cazul cel mai bun, pentru că de obicei, pe un „teren fertil” vor da roade toate viciile…

– Nu uitați că Obezitatea este o afecțiune medicală, iar obezitatea infantilă crește riscul de diabet zaharat de tip 2 încă de timpuriu și este parte a Sindromului Metabolic!

– EU am fost așa, crescută de o mamă care la final s-a dovedit a fi suferindă de bulimia anorexicului, ce își făcea rău în fiecare zi în încercarea disperată de a fi perfectă și regretul că nu se putea abține de la a mânca.

– Nu aveți idee câți ani m-am întrebat ce făcea mama mea în baie ore întregi și de ce nu nu mă lasa niciodată să intru acolo imediat după ce ea ieșea!

– Nu vă expuneți copiii la astfel de traume! Voi, ca părinți, dacă simțiți că aveți o problemă, cereți ajutor. Ajutându-vă pe voi, îi ajutați pe ei!

– Ok, am terminat partea în care se poate crede că cert oamenii. (Râsete în sală)

– Nu cert pe nimeni, nu asta înseamnă coaching. Îmi place însă să lucrez cu puterea exemplului și cu pasiune… iar copilăria mea mi-a oferit mult material în acest sens…

– Nu sunt încă mămică, însă atunci când voi deveni, mă voi strădui să fac cele mai bune alegeri pentru copilul meu, fără însă a-i lăsa vreodată sentimentul de obligație. Orice activitate, care de exemplu în trecut vă relaxa, dar din varii motive a devenit o obligație -plăcerea, randamentul și rezultatele nu vor mai fi aceleași!

– Încă un lucru foarte important: nu vă jigniți niciodată copiii!! Ei nu au defecte, ei sunt plini de calități, la fel și noi adulții.

– Știți ce sunt de fapt DEFECTELE noastre?

– Talente în exces. Învățați să le modelați!!!

– Așadar, plecând de la vestitul proverb „Masa de dimineaţă e a ta, prânzul împarte-l cu prietenii şi cina dă-o duşmanilor” (sursa csid.ro), putem vedea clar care este cea mai importantă masă pentru copilul nostru… micul dejun.

– Trebuie să ne gândim la corpul micuților noștri ca la niște mici motorașe ce au nevoie de combustibil pentru a putea funcționa. Iar alimentația este combustibilul. Dar pentru ca totul să funcționeze normal și corect, întotdeauna va fi nevoie să folosim ceva de calitate, ceva care să ofere energie copiilor și să le confere echilibru între minte și corp.

– Și dragilor, vă spun sincer, nu este chiar atât de greu!

– Ok, este adevărat că în timpurile noastre foarte puțini mai sunt cei care mănâncă alimente naturale, crescute în propriile grădini… dar am o soluție și pentru această problemă: SANO VITA!

– Pe mine, produsele lor au fost cele care m-au ajutat foarte mult…

– Cine sunt ei? mă veți întreba.

– Primii care au viziune asupra a ceea ce avea să devină societatea românească scăpată de cenzură și cu granițele deschise. Din 1995, dorința acestora a fost de a educa publicul în privința nutriției. Produsele naturale recomandate de ei amintesc de mâncarea naturală din casele bunicilor.

– Să ridice mâna cei care au auzit sau au încercat produsele sau cei care au pus în practică delicioasele rețete propuse de către aceștia?

Au început să se ridice mâini în semiîntunericul sălii.miere-de-manuka-kf12-raw-250gr-300x300

– Miere de manuka, răspunse o doamnă elegantă așezată în primele rânduri!

– Cine mai cunoaște acest nectar dumnezeiesc? întrebă Sonia.

Răspunsuri afirmative venite din colțuri diferite.

– Hai să nu fim egoiști și să povestim și celorlalți de ce este atât de faimoasă această miere, continuă tânăra.

– Proprietatea cea mai importantă a mierii Manuka este aceea de a fi un antibiotic natural oferit de către Mama Natură și prelucrat de harnicele albinuțe. Provine din Noua Zeelandă, dar se poate găsi și în Australia. Beneficiile acesteia sunt numeroase și diferite, pornind de la îngrijirea sănătății orale și până la scăderea colesterolului, tratarea infecțiilor, a pielii, a sistemului gastro-intestinal etc. De asemenea, poate fi consumată atât în scop terapeutic cât și profilactic. Copiilor, poate fi administrată cu 30 de minute înainte de masă.

Singurele contraindicații pe care le are:

  • să nu fie dată sugarilor pentru că aceștia până la vârsta de un an nu au sistemul imunitar dezvoltat în totalitate
  • să nu fie niciodată folosită in ceai fierbinte sau în rețete ce necesită prepararea în cuptor, la temperaturi foarte înalte

– Un alt produs ce poate fi folosit cu succes pentru copii și se regăsește pe site-ul Sano Vita, mai cunoasteti?

Alte zeci de răspunsuri și enumerări de produse: semințele de chia, de in, merișoarele, migdalele, goji, pastele, caju, curmale, smochine

Sonia asculta și privea încântată cum oamenii aceia nu numai că erau interesați în creșterea sănătoasă a copiilor lor, dar erau și oameni informați… ce i-ar fi plăcut să fi fost și mama ei la fel…

Conferința continuă mai mult decât fusese programat. Părinții solicitau rețete, indicii alimentare, păreri, ridicau probleme.

19059460_1540335739330050_6038383032930092392_nDupă 6 ore de povestit, explicat, Sonia lăsă să se deruleze pe marele ecran, imagini cu copii, ce printr-o alimentație sănătoasă și adecvată pot desfășura activități normale vârstei și chiar îi încurajă pe cei mici să socializeze unii cu ceilalți, față în față, prin jocuri de rol, convingându-i astfel că își pot face prieteni și în viața reală, nu doar virtual.

1-copil-mancare-sanatoasa-resize-8583-b
Sursa: Poză de pe site-ul http://www.suntmamica.ro

Conferința fusese un real succes!

Era obosită, fără voce, dar când reveni în culise și se privi din nou în oglindă, imaginea cealaltă o felicită și o asigură din nou că aici trebuia să ajungă, aceasta era menirea ei!

 

 

Articol scris pentru cea de-a 14-a probă din competiția Superblog 2018

Surse:

download

Reclame

4 comentarii

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.